Despre pozografi. Care este...

  Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mele. De frică...

   *  Pozograful pasionat - deja informațiile despre treimea de haur s-au sedimentat, iar participarea la ieșiri prietenești plus discuțiile de pe forumuri sau grupuri pe Fb i-au făcut pe cei din prima categorie să devină activi, postând toate goangele, pânzele de paianjen și frunzele atinse de toamnă, iar dacă au mașină/bicicletă/trotinetă/trompetă deja au o galerie inpresionantă de apusuri. Apusuri, că la răsărit e greu frățică să te trezești, că e devreme... Deja este organizat în găști de fanboy, iar dacă pronunți marca de aparat greșită în grupul lor... Hakuna matata!!! Doar cei echilibrați, educați și cu bun simț se autoevaluează și se consideră încă începători, absorbind informațiile care chiar le folosesc în demersul lor fotografic, și am avut parte de surprize plăcute de-a lungul anilor. Am fost și eu începător, developam filme în baie...

   *  Pozograful de concurs. Hartistic, dacă se poate...  - este o specie aparte, conștientă că are un dar și o datorie! Ei nu se amestecă cu vulgul pozografic, uneori pozează pe film, și uneori tratează cu dispreț pe cei considerați comerciali, fără să realizeze că goana lor după premii și recunoaștere este mai toxică decât munca cinstită a unui fotograf de nuntă. Aici sunt subcategorii, cei care participă la absolut orice concurs, încercând să adune diplome ce le-ar putea certifica valoarea de care, în subconștientul lor, nu sunt chiar siguri că  o au. Pe ăștia, dacă-i lauzi i-ai cucerit, dar dacă-i critici chiar vag, devin dușmani pe viață. De obicei poți să găsești specia asta la galeriile online, acele capcane de proști gen chestia aia cu geographic... NG parcă. Cum vor avea un apus frumos, un nor mai bulbucat, cum vor da fuga să-l posteze ptr titlul de pozografia zile. Apoi, de multe ori împletiți cu cei de concurs, sunt pozografii de hexpoziție. Aici mă doare capul. Hexpoxiții peste hexpoziții. de la Casa poporului la bodegi sau benzinării, s-au dezvoltat mai ales dintre pozografii de workshop și cei hartistici. Aici avem o problemă și mai mare de horgoliu. Mai sunt subcategorii, dar nu urmăresc atent fenomenul și nu am detalii complete. De zona asta m-am ținut cît mai departe, chiar dacă am păcătuit o dată... am vrut să văd cum este! Nu mi-a plăcut!

 *  Pozograful Halb/negru - aici e greu tată, greu cu spume. De la puristul care trage doar pe film, la pozograful de nuntă, care desaturează cadrele unde culorile sunt de pe Marte iar nuntașii sunt verzi, și care le face artistice cu un singur clic - halb/negru! Dacă sunteți așa buni, vă recomand ceva - fotografiați doar alb negru, fără excepție. Veți poza mai puțin, dar veți începe să înțelegeți FOTOGRAFIA. Eu nu am cojones ptr acest demers...

 *  Pozograful de nud - Recunosc, recunosc, m-am încadrat la categoria asta!!! De obicei sunt atrași cei care au avut deziluzii în dragoste, și mai vor și ei să vadă o păsărică... Sunt huliți de alți fotografi, deoarece rezultatele muncii lor, bune sau proaste, atrag muuulte vizualizări, că de, nu toată lumea e poponari! care este... Aici. am ajuns în primii 5 fotografi vizualizați pe planetă... ce timpuri, ce glorie, ce fumuri...

  *  Pozograful de wild life - aici încă mă mai joc și eu cu o trompetă mare. Sunt dezbinați în categorii determinate de buget, asta o dată, apoi de marca aparatelor folosite. Despre canoniști am auzit că sunt mai buni, deoarece obiectivele lor albe se vad ca fiind mai multe pe la Olimpiadă, când se dă la televizor. Normal, alelalte sunt camunflate! Bătaie mare și între bisericuțe. Este ignorat complet rezultatul foarte bun al unui pozograf din altă bisericuță. dar se ajunge la extazieri grețoase la niște pozulici de tot râsul, realizate în propria bisericuță, de către un prieten. Au apărut aici câțiva care fac doar figurație. Și-au cumpărat teleuri cât mai mari doar ptr a se poza cu ele, sau cu ele și cu o mică grămadă de obiective și aparate pe masă, ptr impresie. ...aduceți grenada...

   * Pozograful profesionist - aici nu mă bag, să nu mi-o iau. E buni, e bogați, e de succes. Categoriile încep cu pozograful de nuntă, unde poți vedea cei mai mulți excroci strecurați printe fotografi de calitate, și se termină cu cei din publicitate, care erau un fel de Dumnezei ai fotografiei, cu studiouri în capitală și cu mari clienți în lumea agențiilor de publicitate. Criza i-a scuturat așa tare, că au devenit palide umbre a ceea ce credau că sunt... Ce ironie... Aici am activat și eu, am avut o mică firmă de publicitate, care a dat faliment, așa că am plecat ca un păduche în Spania. Acolo am prins contract în primele 3 zile și am lucrat - niciodată ca angajat - cu agenția care a câștigat premiul la categoria Luxury. Am fost suficient de tare să-mi păstrez independența, așa că lucram peste capul lor, chiar și cu clienți de-ai lor, dar nu ca un pervers, pe la spate, ci pe față, ei știind de contractele care-mi veneau direct. O colaborare frumoasă, din care am învățat, și din care m-am retras în Dobrogea cu fruntea sus, ca pozograf de aburi...

 *  Pozograful de acține  -  aici intră pozografi din fotografia de război, de sport, de wildlife, de spoooort... cu motor... aaaa și cei cu avioanele, spoterii! Aici m-am simțit ca peștele în apă, și mă amuz teribil, adică mă cac pe mine de râs - pe românește - când văd pozografi făcând workshop-uri de fotografie de război la... PAINTBOOL!!!!!!!!! fac o mică pauză, că nu mai nimeresc tastatura de la râs...


 gata pauza.
  Anul acesta am descoperit în zona asta de activitate vreo doi ciudați care se credeau stăpânii rondului cu panseluțe la raliul Deltei Dunării, în Tulcea. Adică nu ai loc de ei frate, DACĂ AU AJUNS CU 10 SECUNDE înaintea într-un loc de unde poți fotografia, gataaaaaa! au descoperit hamerica, au pus aparatul și rucsacul și sunt propritarii locului, cu strigături și înbârligat comisarii de cursă șă te gonească.
  Dar să fim zen, și să facem hacțiunea nemuritoare!

  *  Pozografii de workshop - Mamăăă ce faună avem și aici. Și sunt chiar activ în zona asta, dar nu mi-am coborât așa mult standardele, încât să încurajez fotografi participanți, să-i laud cum că ar face treabă bună, când ei sunt praf! Nu am să fotografiez în "satul românesc" doar copii jerpeliți, cu privirea pierdută, odrasle condamnate a unor părinți alcoolici, distruși, dar dispuși să se maimuțărească în fața pozografilor ptr o țigară. Nu am să mă prefac că e bine să pozezi slăbiciunea omului, în ideea că-i faci un bine. La un moment dat în viața mea am ajuns muritor de foame, pe stradă, fără casă, fără nimic. dacă ai fi încercat atunci să mă pozezi, ți-aș fi luat gâtul de la genunchi Pozografule!
 Nu profitați că un copil nu poate să se apere de voi, nu profitați de un bătrân sărac ptr a câștiga faimă, prezentându-l în condiții în care voi nu ați vrea să trăiți, autojustificându-vă ca faceți jurnalism. Sunt momente când trebuie doar să ajuți, fără să faci tamtam din asta, sunt momente când privirea și aparatul se pleacă. Asta definește ființa umană, asta înseamnă Umanitate.
 Apoi vin cei care simulează. Simulează activități, ptr a poza, simulează acțiuni, ptr a poza. Adevărați regizori, care păcălesc privitorul. Ei știu că falsează, dar nu le pasă, că iese banul.
 Sunt fotografii de ture, cu workshop-uri în care mergi după el și ridici aparatul când ridică el aparatul, tușești când el tușește, montezi trepiedul când el montează trepiedul... dar nimeni nu înțelege de ce faci asta ca un papagal, sau ca o maimuță... dacă întrebi ceva riști să primești răspunsul - acestă întrebare nu face obiectul activității acestei ture. - iar tu te întorci la trepiedul tău, mai strângi un șurub, mai verifici bateria...
  Aici găsești și pozografi ce susțin worksop-ul sau tura, dar se ascund de participanți, încercând să facă poaza aia unică, evident de unul singur! Asta o veți păți dacă vă duceți prin safari în Hafrica, și veniți înapoi ptr a vă mira - dar când a făcut maestru poza asta, că eu nu eram cu el??? Erai, erai, dar nu ți-a spus - uite subiectul X. pune diaf aia, compensează așa și tragi acum! Auzi doar clic-ul lui, apoi vezi cel mult zâmbetul lui vinovat. Dacă-l vezi și pe ăla...
 Am întâlnit în pozografia de workshop unii așa de grei, că se culcau în mijlocul propriei ture, sau se apucau de bâut bere... Vă întrebați cine se duce acolo, sau dacă se duc? ei bine, da. Nu judec pe nimeni, mulți nu pot înțelege că o poză cool ce te atrage poate fi o capcană ptr proști, fiind doar o făcătură ordinară.
  Din păcate ptr mulți, eu m-am prins cum e cu mizeria asta, și chiar dacă fac workshop-uri, am început să vorbesc... sper numai șă nu ajung ceea ce disprețuiesc cel mai mult acum!

 * Să nu uităm Hambasadoriii!!! Ăștia e puțini, numai 3 în toată țara! Dar nu sunt veșnici...
      Aici ce să mai zic, sunt vinovat și nu am scuze, chiar dacă inițial am refuzat. Dacă aș fi știut ce pierd, câtă ură se va revarsa asupra mea, ptr că le-am furat unora locul la care ei se cred înreptățiți...
  Oameni buni, este o funcție onorifică, mă pot împăuna cu ea, ptr a atrage clienți, iar efortul de a fi corect politic, să nu fac de râs firma, chiar m-a afectat. că tare aș fi spus uneori ce am pe suflet!
 m-am limitat în a scoate ce-i bun din mine, prin fotografie. Uneori mi-a ieșit, uneori nu...

  Concentrați-vă pe dorința de a fi buni, fără să așteptați recompensa. E greu, știu asta, mai ales după ce mi-am refuzat participarea la concursuri, și vedeam uneori că am cadre ce puteau concura cu succes. Este efemer, au trecut toate peste mine, și am rămas doar cu mine, singur, pe un munte ce l-am escaladat. mai este până în vârf, dar văd că sunt sus, și nu mă mai dor genunchii ca la început...

"Traieste simplu. Nu fă rău nimanui. Nu invidia. Lasă ca indoielile să treacă și nu căuta altele noi. Dăruiește-ți viața frumosului. Crează pentru artă, dar nu pentru recunoaștere. Dă viața trecutului, uitându-l. Adu în lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este și Dumnezeu."
Pilda regelui Solomon.

  Băăăiiii, dar stați așaaaa... am uitat pozograful de cutie - este cel care deschide cutii, cum se lansează câte un produs nou. Primește cutiaaaaa, o deschideeeee încetișoooor... șiiii...scoate un cablu, un încărcător un aparat și o cârticică. Și gata! Iar niște idioți stau cu sufletul la gură, uitându-se excitați la asta!!!!!!!!!!!!!!  Doamne ferește, apără-ne și ne păzește! Am primit explicații, cum că sunt oameni interesați să știe dimensiunile, materialele, dimensiunile, butoanele, dimensiunile... ptr că producătorul e hoț și minte în clip, de iei scula de mare și profesională și când deschizi cutia constați că e miiiică, miiică, ca un șoni, și nu vă ajută la imaginea de profesionist pe care v-ați creat-o între clienți. Auziți, da șoni nu făcea televizoare?
 Fotograful lucrează cu sculele, și alege sculele în funcție de ce vrea să facă, în cunoștință de cauză. el nu pierde timpul fetișizând scula, ci o scoate la treabă în natură, sau la nuntă sau în studio, o forjează ptr a stoarce cât mai mult din ea, după ce a cheltuit o mică avere. Cei care păstreză ca pe moaște chiar și pungulițele de la cabluri au o mică problemă.
 Când vrei să arați cum e o sculă, te intrebuințezi ptr a face scula să cânte despre frumusețe, tristețe, bucurie sau răutate, documentând frumusețea creației în care am avut privilegiu să viețuim...

 Hai că mâine "mă râd" de fotograful de fesbuc...

 O altă categorie este - Pozograful neînțeles. Acest creator, are niște cunoștințe și deprinderi artistice atât de subtile, încât rezultatele demersului său artistic nu produc nici o reacție... adică - nu bate vântul, nu bubuie tunetul, nu vine ploaia și nici privitorii nu reacționează într-un fel sau altul. Ei sunt din - nimic nou pe frontul de west. Totuși, hartistul nostru insistă. aruncă în luptă întrebări ajutătoare, uneori provocatoare, șiiii... nimic. Nada.
  După un timp aceștia se metamorfozează - chestia aia de la fluturi - și se transformă în...
 * Pozograful necunoscut - adică va interacționa cu voi de după unul sau mai multe pseudonime, alese în așa fel încât să nu se dea de gol. Asta ptr a se răzbuna pe ignoranța voastră, pe succesul vostru, pe prietenii voștrii - pe care-i va numi pupători în fund - De obicei sunt niște păcălici pozografici și umani, incapabili să-și asume afirmațiile, așa cum nu au fost capabili să-și asume insuccesul. Ptr ei, universul este de vină de tot ce li se întâmplă. Ei nu au nici o vină, au numai calități. Ăștia mor primii în caz de război, deoarece li se sparge inima, la zgomote puternice și scurte, de genul unei bătăi din palmă. Pe bune, așa i-am descoprit și eu, când încercau să se infiltreze într-o tabără de-a mea. Zău! I-am dat o palmă lui Cosmin peste ceafă - bine, i-am dat-o cu cotul, recunosc, dar la radio Erevan nu s-a spus adevărul - și mi-au leșinat unii ca muștele. Ne-am căcat lângă ei, și am plecat lăsându-i leșinați... tot radio erevan dezinformează, de fapt am făcut pe fața lor...

 * Pozograful de fesbuc - maaaamăăăă ce faună avem aici! De la cei buni, frumoși, deștepți, de succes - cum sunt eu, recunosc - la cei... pe invers. Înțelegeți...
 Frate, ce drame au loc zilnic pe acest teritoriu vast! Aici activează intens pozografii de workshop, în câutarea victimelor inocente, în fața cărora încearcă să apară ca:
 - Profesioniști,
 - Talentați,
 - Apărători ai satului tradițional,
 - Daci,
 - Buni creștini - da asta nu merge la generația cool, născuți în epoca de Plastic, așa că aici e bine să te dai Tolerant și înțelegător de dosnici, primitor de imigranți și huuuăăăă Catedrala, că ne-ați mâncat banii de spitale, unde fie vorba între noi, ați muri de la 7 streptoci la fel de noi ca și spitalul, sau de la mușcătura țânțarului balaur tigrat, care nu moare, nu se predă în fața zoaielor de la hexipharma. Și neapărat iubitori de spații mici! asta e vital...
 - Buni creștini... stai, asta am mai spus-o o dată,
 - iubitor de animale - asta o rezolvați clasic cu o poză cu pisicul...
 - Iubitor de natură - NU MAI TĂIAȚI PĂDUREA CRIMINALILOR!!!!
 - Iubitori de Haur - Uniți ei luptă ptr roșia montană - of doamne ce manipulare comică, da rămâne între noi...
 - iubitor de mersul pe bicicletă - Huuuăăăăă bogătanilor cu gip!!!
 -Iubitor de munte - Huuuuăăăăă bogătanilor cu gip, care strică munții!!!
 - Iubitor în general...
 - iubitor în particular...
 - Etc!
  Ok, stați un pic că am uita despre ce vorbeam...
  Aha, despre fesbuc și fauna de pe acolo!
  Băi, dar știți ce? Sincer vă spun, am un pepene în frigider, așa că mai dă-l drak de fesbuc, mă duc să bag capul într-o felie mare de pepene, să-mi sară toate semințele pe virgulă pereți!

  Ajutooor! sunt atacat de pozograful necunoscut, la mesaje! Dar sărmana târâtoare nu-și dă seama că mesajele nu intră automat, așa că se zvârcolesc în zadar.
  Ptr viermișorii care nu au înțeles nimic, dar au simțit articolul ca un fier încins pe spinările lor - ESTE AUTOIRONIE. E medicament!

* Să nu uităm Pozograful anului - de obicei acesta provine din pozograful de concurs, iar niște băieți isteți, care organizează concursuri din motive variate, cum ar fi - au nevoie de poze de la proști care le dau moacă doar ca să apară și ei undeva - au gândit că pot da greutate demersului lor prin agățarea unei etichete de gâtul unuia, care va face tot felul de tumbe ptr acea etichetă! Păi cum dracu poți numi pe cineva pozograful anului, când tu nu ai acces decât la un număr infim din totalul fotografiilor bune, foarte bune și excepționale?!!! sunt fotografi care nu știu de concursul vostru, sau care nu-și permit să dea 10-30 euro ptr a cumpăra un loz la voi... Iar juriul, vai doamne, juriul...

* Pozograful de juriu - ăștia pot ajunge mici Dumnezei ai pozografilor, deoarece au pâinea și cuțitul în mână, fiind tratați cu foarte mare atenție, mai ales în partea dorso-ventrală, de către pozografii de concurs. Atunci când devin conștienți de puterea lor, vor profita punct
 Am văzut în jurii așa ziși profesori, și vă las pe voi să ghiciți cine câștiga un premiu sau altul. Cumva un participant la cursurile profesorului din juriu, demonstrând astfel valoarea școlii??? Nuuuuu, doamne ferește, nu e așa, dar ați ghicit.
  Consider că participarea pozografilor în jurii este toxică, generatoare de frustrări și de falși pozografi de valoare demonstrată în concursuri. Juriile trebuie completate cu oameni care activează în critica de artă, dar așa ceva NU EXISTĂ LA NOI, așa că mai putem încerca cu oameni care nu au interese în domeniul fotografiei dar care știu cu ce se mănâncă asta. Adică la fel de greu de găsit. Astfel încât, rezultatele concursurilor foto de la noi sunt ptr mine nerelevante. Ori ești ajutat, promovat, de un interes, ori ești norocos, cu un cadru la întâmplare, dar care nu te face CICHI CIAN-ul pozografilor românești.
 Dacă vrei să ajungi pozograf de concurs și nu mergi la workshop-urile celor din juriu... bilă neagră.  Dacă nu ești activ cu inimioare și pupici pe Fesbuc, la ce postează pozograful de juriu - bilă neagră.
 Dacă pozezi cu telefonul aple și postezi în bisericuța minidumnezeului din juriu -  triplă bilă neagră, o palmă după ceafă și un șut în fund, marș în bancă, stai jos, nota 4, repetent!!! Auciii, eu ți-am zis să nu te pui cu canoniștii... nikoniștii e mai toleranți...
 Dacă cumperi un produs SH pus la vânzare de un membru din juriu, ai mare șanse să câștigi! Caz
real...

 * Pozograful moluscă - face parte din categoria yesman-ilor, nu are atitudini, nu are inițiativă, preia totul gata făcut, nu se ceartă cu nimeni, chiar dacă acel mineni forțează nota și gafează evident, și-și justifică toleranța excesivă prin faptul că asta poate fi rău la un moment dat, am primit chiar explicația următoare de la un pozograf cu ani în urmă - Mircea, tu ești deja cunoscut, așa că poți să-ți permiți să te cerți cu x sau y, dar eu sunt la început și dacă mă cert cu ei, cine o să mă mai cunoască după aia, cine o să mă mai aprecieze?
 Ei bine, chiar și caracterul integru este apreciat în anumite cercuri. Evident, nu în cele în care dorești să activezi tu...

 Măi oameni buni, puteți fi cîte puțin  din fiecare categorie, și rezultatul ar fi armonios. Nu putem vedea totul în alb/negru. Dar trebuie să înțelegem că excesele, de orice fel, ne vor cauza mari neplăceri. Dacă v-ați detașa, dacă ați privi imaginea zugrăvită de mine aici, ați înțelege absurdul situației actuale. Situație la care s-a ajuns, ca în toate domeniile, din frica observatorului de a semnala/corecta deviațiile.