...deci, nu mă ucide!

”Mircea Bezergheanu, te iubesc !

Eu, o entitate fără trup, doar suflet şi spirit, mă adresez ţie, o altă entitate pe care am aflat-o în lumea asta materială în care suntem rărăciţi şi fac asta cu iubire, cu tot ce pot simţi mai bun şi mai frumos pentru un OM.
În numele acestei iubiri , îndrăznesc să te rog : cheamă oamenii la tine, arată-le, îndrumă-i , educă-i, FĂ-I SĂ VADĂ TOT CE VEZI TU, deschide-le minţile şi fă-le sufletele să tremure şi să vibreze. Dar fă asta cu tandreţe, cu sensibilitate , cu bunătatea uriaşă pe care o ai în tine.
Dărâmă zidul gros pe care-l construieşti în jurul tău şi lasă-i pe oameni să vină către tine, cheamă-i , dar nu numai pe cei „frumoşi”, ci dincontră.
De ce te rog acest lucru ? Pentru că numai un om ca tine poate să străpungă barierele şi să ajungă la esenţa umană care se ascunde în fiecare „cocalar”, în fiecare om cu burdihanul plin de carnea mieilor nevinovaţi, în fiecare piţipoancă cu buzele umflate.
TU POŢI, iar eu te rog să vrei, să clinteşti stâncile pe care aceşti oameni le poartă în piept pe post de suflete. Tu poţi să transformi în lavă fierbinte inimile lor împietrite, poţi să-i facă să iubească ce iubeşti şi tu: natura, vietăţile, florile, copacii... VIAŢA în toate formele ei, DOBROGEA.

Eşti înzestrat cu tot ce trebuie, tu însăţi eşti un dar al naturii şi după mine eşti dator să întorci lumii o parte din aceste bogăţii pe care le porţi în tine.

Aşa cum doreşti să te întâlneşti în tabără cu oameni care iubesc fotografia şi natura, întâlneşte-te cândva şi cu ceilalţi. Roagă pe fiecare iubitor de natură şi de frumos, să aducă cu sine, cu japca, dacă nu pot altfel, câte un „mâncător de vieţi „ , câte o familie întreagă dacă se poate : colalar plus nevastă obeză, plus copil răzgâiat şi pus pe distrus copacii. Acestor fiinţe arată-le tu cum ar trebui trăită şi simţită viaţa.
Pe aceşti (ne)oameni fă-i ca atunci când pleacă, când se despart de tine, să sărute pământul pe care până atunci îl scuipau.

Momeşte-i pe devoratori în Dobrogea, lasă-i mai întâi să facă un mare grătar, să se umfle de mici şi bere, apoi „cutremură-le” sufletele împietrite , arată-le cum distrug armonia din jurul lor şi cum ar trebui de fapt să trăiască.
Cu poveştile pe care le ştii, cu măiestria şi dibăcia cu care poţi să foloseşti cuvintele, cu frumuseţea ta spirituală dar şi fizică, fă-le pe nevestele obeze să te adore şi să-şi dorească să devină vegetariene, pe ţâncii viitori potenţiali distrugători, să te privească ca pe cel mai darnic Moş Crăciun, dorindu-şi să devină ca tine când vor creşte, iar pe bărbaţii burduhănoşi să-ţi strângă mâna cu respect şi admiraţie la despărţire, dorindu-şi să se facă iubiţi de nevestele lor , nemaimirosind a bere când vin seara acasă.
Fă-i pe acei oameni să redevină umani, să calce cu respect pe fiecare petec de iarbă, să caşte cu admiraţie gura la fiecare vrăbiuţă sau cioară care le iese în cale.
Toţi avem nevoie de modele, dar acestea nu prea există. Tu eşti un lider înăscut, lasă-i pe oameni să te urmeze, nu-i mai goni.

Copii aceia puri şi frumoşi pe care îi pozezi prin Dobrogea, pot deveni braconieri ucigaşi sau pot deveni cei mai straşnici apărători ai meleagurilor în care s-au născut. Fă-i pe ei să devină ce trebuie, ce ne dorim cu toţii. Cheamă alături de tine şi alţi oameni care îţi împărtăşesc ideile şi convingerile şi împreună hai să doborâm mentalităţile şi apăcăturile barbare.

TU POŢI ! eu te rog doar atât: încearcă, fă un experiment şi arată-le oamenilor bunătate. Foloseşte-ţi energia şi voinţa uriaşă care fierb în tine şi mută munţii din sufletele oamenilor. Dar repet, fă asta cu dragoste, nu cu bâta.

Poţi să ne vorbeşti cum vrei atâta vreme cât din vorbele tale răzbate iubirea. Poţi să ne şi baţi dacă asta ajută, dar şi asta fă-o cu bunătate. După una peste ceafă, „pupă-ne” apoi şi spune-ne că a fost pentru binele nostru.

Nu cu noi, cei care te urmărim şi admirăm de la distanţă, trebuie să te lupţi. Nu cu noi trebuie să duci războaiele, nu împotriva noastră trebuie să-ţi foloseşti vehemenţa, ci împotriva mentalităţilor greşite întipărite generaţii de-a rândul în minţile unora, mentalităţi pe care doar oameni ca tine le pot înfrânge.

Cu mult drag îţi reamintesc că nu trebuie să ne pui pe toţi în aceeaşi oală , că nu trebuie să ne scuipi pe toţi. De fapt chiar asta te rog, nu mai scuipa pe nimeni, chiar dacă merită. Hai să ne „pupăm” cu toţii şi să pornim pe calea umanizării.

Şi nu uita ! tot ce ţi-am scris a fost cu dragoste şi în numele ei, deci nu mă ucide !"