Revelații, în Fundătura Ponorului
Cum este, când în drum spre Casă, ești nevoit să treci zilnic prin Poarta Raiului? Cum este când, încercând să aperi drumul și Casa de tâlhari, ești călcat în picioare, scuipat și batjocorit de cei mulți, ce-și doresc TOTUL, rapid, acum, aici? Cum este când ști că viața ta viitoare este oglinda faptelor și gândurilor tale? CUM?..
Am fost singur o perioadă, între Crăciun și Bobotează. Singur singurel, toți localnicii erau coborâți în sat, ptr sărbători. M-au lăsat Strajă, și am crezut că nu voi rezista. Am avut zile cu - 25 grade, iar aparatele începeau să sufere, bateriile cedau una după alta. Uneori mă temeam, dar Sufletul m-a împins mereu spre stâncile din jur, la întâlnirea cu Spiritul locului. Sună ca-n Avatar. Dar ce am trăit acolo, în liniștea aia... depășește cu mult orice film. Nu poți trece de bariere, fără suferință, iar cine nu acceptă suferința, rămâne captiv în iluzoria lume materială.
Prea multe vorbe grele au căzut peste mine în ultima perioadă. Foarte multă minciună. Voi lăsa Fotografia să vorbească în locul meu, O voi face steag, și o voi ridica cât mai sus. Când în jurul tău este numai gunoi, tu fă-te floare în vârful grămezii - Mulțumesc pentru vorba înțeleaptă lui Emanuel.
Orbii spun că e doar Photoshop. Recunosc. Am ultima versiune, dată de Dumnezeu, care nu cere licență!
Mânzul de la stânca Lupului Alb. A ieșit pe poarta nanei Armina, a urcat pe drum până a dat cu ochii de mine. Am stat și ne-am privit o eternitate, eu de o parte el de cealaltă parte în Poarta Raiului. Vedeam succesiunile anotimpurilor peste stânca lupului, stând nemișcați, față în față. Apoi a venit Molda lui Cosmin și mi-a lins mâna... m-am trezit din visare și am declanșat...
Fa-ti timp....Rudyard Kipling
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricind!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adincimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti linga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stind singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tata tau - batrini....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru ciini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a a vietii, n-o mai stringi!
Bine ai revenit pe blog.
RăspundețiȘtergereEra aici, te astepta...
Respect!
RăspundețiȘtergeresper sa ajung si eu va
RăspundețiȘtergerera asta pe aceasta gura de rai.Foarte frumos surprinse peisajele
Locul sau oamenii?Încă nu m-am dumirit care e forța care creează dependenta,dupa ce treci prin Poarta Raiului......
RăspundețiȘtergereSuperb!
RăspundețiȘtergereImagini care nu au nevoie de cuvinte.Este vorba de un ochi care stie ce sa vada.Retusurile datorate Photoshopului fac sa te intrebi daca este vorba de o combinatie dintre un artist si un profesionist sau invers.In general ca orice meserias santeti zgarcit cu detaliile tehnice.Interesant ar fi de stiut exifurile si mai ales aparatul respectiv obiectivul folosit.In felul acesta ne-am putea da seama fiecare din noi cam pe unde santem.
RăspundețiȘtergereCu stima,
M.N.
"O imagine face cat o mie de cuvinte", deci, cum ar veni, nu ar mai trebui vorbita. Si totusi, felul in care insotesti imaginile cu descrieri atat de frumoase, incat te trezesti in locurile alea, vrei nu vrei, fac diferenta dintre un fotograf complet, care vorbeste fotografie si unul incomplet, care doar face poze fara (a avea capacitatea de..) a le imbraca in povesti. Asta e una din calitatile pe care le-am admirat la tine.
RăspundețiȘtergereDespre poze.. ce naiba sa mai zic.. sunt asa cum sunt.. excelente, dar asta se vede si fara sa o zic eu.. Vibrezi, visezi, te infiori, cand le vezi.. iar asta inseamna totul, atunci cand le descrii. ... ... Insa, ce am zis mai inainte, completez cu darul tau narativ, care, oricat de modest ai incerca sa fii, se vede ca este un dar mare si valoros.
PS: eu ti-am mai scris pe blog si nu mi-au aparut comentariile. Daca nu apare nici asta, atunci chiar ca nu te mai deranjez cu ale mele... ca le ai si tu pe ale tale.. :)
Domnule! Aici nu mai încap cuvintele. Artă și suflet! Primește, te rog, respectul și admirația mea!
RăspundețiȘtergereNu am sa spun ca echipamentele nu isi au importanta lor, pentru ca nu ar fi corect, dar cel mai important e sa ai viziunea, sa stii ce vrei sa obtii in imaginea finala. E ca si cum ai spune unui maestru bucatar ca are tigai exceptionale de face mancarea asa de buna. Asa sa fie oare? Nu cumva conteaza mai mult sa stii cum sa te pozitionezi fata de sursa de lumina, cum sa faci compozitia, cum sa iti reglezi echipamentele, ce setari sa iti alegi, sa iti alegi momentul in care alegi sa apesi pe declansator? Oare ia cineva in considerare ca uneori poate fi nevoie sa astepti zile, luni, sau poate chiar ani pana cand e momentul potrivit ca un cadru sa iasa magnific? Pana acum nu am vazut sa intrebe cineva "Cat ai asteptat o astfel de minunatie?" Toata lumea intreaba de camera, de obiectiv, de trepied asumand ca aparatul era pe "Auto"
RăspundețiȘtergereGabriel Jinga