Aparatul nou, mai slab decât cel vechi? Greșit, nu suntem pregătiți suficient!

 Voi începe cu aparatele, apoi trec la Râul, Ramul...
 Evoluția tehnologică începe să prindă o viteză și o forță ce ne strivește implacabil, dacă nu facem un efort suficient de mare ptr a ne adapta. Fotografia nu este scutită de schimbările dramatice, care trag pe dreapta fotografi ce erau în Top înaintea erei digitale. Pur și simplu nu se pot adapta, iar golul creat este umplut de noua generație, născută să controleze lumea cu o tabletă. Venind mai aproape în timp, chiar și cei care se desfășoară relativ eficient în fotografia digitală, au surprize neplăcute la trecerea de la o generație de aparate digitale la alta. Moment în care abordează ce mai simplă și eficientă startegie - cred ei! - "Au scos ăștia un aparat mai prost decât cel pe care-l aveam"
 Nu am să neg faptul că din punct de vedere al durabilității, sculele noastre încep să pară niște jucării, glume scumpe comparativ cu aparatele de acum 10-20-30 ani. Dar performanțele cresc, iar greșeala producătorului este aceea că nu știe să explice simplu faptul că un aparat de 12 Mpix vechi scoate fotografii mai clare comparativ cu unul de 24 sau 36 Mpix, doar ptr că fotograful nostru nu compensează mișcarea sau vibrația. Ezoteric, nu?
 Am să vă explic cum stau lucrurile cu raportul dintre rezoluție și claritatea fotografiilor.
 Să zicem că fotografiem o hârtie albă pe care este trasată o linie, cu un aparat de 12 Mpix și unul de 36 Mpix. Dacă fotografiem de pe trepied bun, și facem clarul corect, ambele aparate vor avea conturul liniei negre foarte bine reprodus, cu un avantaj ptr aparatul cu rez mare. Dacă facem fotografia din mână cu același timp de expunere, în lumină naturală... surprize, surprize! E foarte probabil ca fotografia cu rez mare să fie neclară în comparație cu cea de rez. mică. Situația se va întâlni la toate genurile abordate.
 Dacă fotografiem de pe un trepied, sau dacă folosim timpi mai scurți de expunere, fotografia de rezoluție mare va fi mai bogată în detalii.
 Explicația ptr rezultate aparent mai bune când fotografiem cu Nikon D3s sau D700 este în modul în care se reproduc contururile obiectelor în fotografie. Astfel, să luam situația teoretică în care avem un senzor cu rezoluție mai mică, să zicem unul cu 10 pixeli pe o latură de 10 mm și un senzor care conține 30 pixeli pe o latura de 10 mm cu care vom fotografia din mână o dungă neagră pe o hărtie albă. Când fotografiem, aparatul nu este perfect stabil, de aceea alegem un timp minim de expunere de 1/50 sec atunci când folosim un obiectiv de 50 mm, sau 1/100 sec. când folosim un obiectiv de 100 mm, iar acea vibrație imperceptibilă va face ca un număr de 2-3 pixeli să baleieze peste conturul negru al liniei pe care o fotografiem, când în mod normal doar un pixel ar fi făcut diferența între zona albă a hârtiei și zona neagră a dungii imprimate pe aceeași hârtie, lucru care se va întâmpla când facem poza cu aparatul montat pe un trepied. Conturul va fi acceptabil reprodus, aproape perfect. Dar când tragem cu senzorul de rezoluție mare, la declanșare, aceeași vibrație va produce o expunere a conturului pe 5-6 pixeli, deoarece aici avem îngrămădiți mai mulți pixeli pe o arie ocupată înainte de pixeli mai puțini, astfel că la rezoluție mai mare vom avea un contur mult mai difuz, gri, nu un contur bine definit cu o trecere bruscă de la un pixel alb la unul negru. Mișcările și vibrațiile imperceptibile vor face contururile mult mai șterse la senzori cu rezoluție mai mare, dacă nu scurtăm timpul de expunere, astfel că la un obiectiv de 50 mm probabil trebuie să alegem un timp de minim 1/125 sec. Evident, asta diferă de la fotograf la fotograf, unii țin aparatele mai ferm și declanșează mai fluid, deci pot lungi ușor timpul de expunere la fotografierea din mână. Dar vibrațiile induse de aparatele profesionale care posedă declanșatoare puternice, robuste, rapide, nu pot fi compensate decât cu un timp de expunere mult scurtat. Am simțit că trebuie să folosesc timpi ceva mai scurți atunci când am trecut de la un aparat  de 12 Mpix pe FF la un aparat D7000 cu 16 Mpix, care are o densitate de pixeli pe micron, egală cu D800/D810. Când au apărut aparatele crop de 24 Mpix situația a devenit și mai dramatică. Ca o paranteză, dacă fotografiem la interior cu un bliț nu vom avea mari probleme, deoarece viteza de descărcare a bliț-ului este foarte mare, astfel că expunerea cadrului se face la timpi de iluminare de peste 1/500, chiar dacă aparatul este setat pe 1/60 sec sau 1/200 sec. Nu contează timpul de expunere setat pe aparat, iluminarea cadrului este făcută doar  de acea descărcare a bliț-ului, descărcare care durează 1/500 sau chiar 1/10,000sec.

 Astfel, la fotografiile de portret în natură, care sunt mai dinamice la mine, ajung acum la timpi de expunere de 1/1600 sau chiar 1/2500 la cele cu sărituri.

  La cadrele următoare, realizate cu nikon D3, am folosit timp de 1/1250, dar dacă le realizam cu Nikon D810 aș fi ales clar un timp de cel puțin 1/2500

 În afară de asta mai sunt plângeri că pielea nu iese bine reprodusă din punct de vedere cromatic. Și mi se arată tot felul de ciudățenii, mai ales de pe la nunți, astfel ajungând la concluzia că respectivii încă nu stăpânesc lumina, nu înțeleg că expunerea poate modifica și tonurile sau nuanțele, nu înțeleg că dacă fotografiezi lângă sau într-o pădure, vei avea nevoie de anumite corecții, sau din contră, nu trebuie să te agiți să "corectezi" nimic, deoarece distrugi atmosfera, doar de dragul unei rochii care musai trebuie să fie alb pur. Nu poți avea alb pur într-o rochie fotografiată în soare direct, când e cer albastru, în umbre este normal să ai albastru, deoarece umbrele sunt iluminate indirect de cerul albastru cu o temp de culoare de peste 8000 grade Kelvin. Zonele din soare direct vor fi reproduse corect, dar cele din umbră nu pot fi păcălite decât cu iluminare suplimentară, cu bliț sau blende. Când fotografiem în natură, culorile din mediul înconjurător vor modifica iluminarea unui portret. Postez unul dificil de realizat, pe un timp extrem de închis, acea vreme gri.

 Mai postez unul extrem cu o iluminare care devine activă, datorită  petalelor care au o culoare tare, saturată de razele ce trec prin ele

Subiectul este prea complex, ptr a-l dezvolta aici, vreau acum să vă prezint câteva cazuri în care vremea, clima, poate să vă ruineze munca, alterând masiv clarul fotografiilor. Prima dată m-am lovit de efectul climei, atunci când fotografiam Prigorii, în luna Iunie, într-o zi însorită. Soarele incepea să dogorească, încălzind stratul de aer de deasupra solului, producând acele turbulențe atmosferice, acele efecte de Fata Morgana, care m-au împiedicat să realizez cadre clare chiar dacă fotografiam de la 4-5 metri. Dacă așteptam să se mai răcorească, atunci când soarele cobora pe cer, fotografiile începeau să redevină clare, ca prin minune.
 Uitați un cadru cu o Prigorie care nu iese clară datorită dogorii pământului. E valabil și la subiectele fotografiate în zone cu beton, asfalt, smoală...

Atașez și crop-ul de 100%

Nu puține au fost situațiile în care foloseam același aparat/obiectiv, dar la realizarea unui cadru aveam totul perfect clar, iar la cadrul următor, realizat când deja soarele dogorea, fotografia era compromisă de lipsa de claritate

 Când fotografam dimineața devreme, sau spre seară, era totul perfect, dar între orele 10.30 - 16.30 aveam de multe ori probleme grave de claritate.

 Am mai remarcat un fenomen de polarizare a luminii, în anumite zile, astfel că nuanța de albastru din penajul Pescărașului albastru se transforma în verde. Acea culoare verde o aveam de obicei doar atunci când foloseam bliț la fotografierea Percărașului. Evident, sistemul de autofocus funcționează un pic mai imprecis...

 Când dogoarea cuprinde câmpurile focalizarea este la mare încercare, dar chiar dacă ai focalizat corect, aerul fierbinte compromite fotografiile.

  Aviz amatorilor de Wild Life, care visează la focale exotice, gen 500-600-800 mm! Cu cât coloana de aer dintre voi și subiect e mai mare, cu atât perturbațiile atmosferice vor afecta mai grav fotografiile. Investiți mai mult în voi, să știți cum puteți să vă apropiați mai mult de subiect, nu considerați că dacă aveți focală mare vă va fi mai ușor. Va fi mai scump, mai greu, mai obositor, mai descurajant. Sunt și situații specifice, când focala contează, dar experiența mi-a demonstrat că raportul de reușite era mai mare când fotografiam cu teleul de 300/2,8 comparativ cu ce fac acum cu 600mm și 800mm.

   Când vremea se mai răcorește, rezultatele devin tot mai bune.

 Am strâns informațiile, după mulți ani în care m-am chinuit să înțeleg unde este problema, dădeam vina ba pe scule, ba pe lipsa mea de pregătire. Toți greșim, știți cum este, Eu greșesc, tu greșești, el greșește, Noi greșim, voi greșiți, ei greșesc. Dar ideal este să - tu greșești, el greșește, voi greșiți, ei greșesc, adică să învățăm din greșelile altora...
 Voi continua genul acesta de articole, în încercarea de a ajuta pe cât mai mulți.