Pierdut în Ceahlău

  Toamna asta am avut două ieșiri prin Ceahlău, ceea ce a fost ptr mine  o mare schimbare în percepție.  În primul rând, am descoperit acolo ceea ce nu mai credeam să găsesc, ceva ce credeam pierdut ptr. totdeauna. Țineți-vă bine! Am descoperit Preoți și Călugări care m-au lăsat cu gura căscată. Acolo am găsit întruchiparea modestiei, am găsit acea naivitate frumoasă. de care doar un Moldoveam poate fi capabil. Naivitatea aia considerată prostie de o parte dintre noi. Mie mi-a ajuns la suflet, ca un balsam. Cum este să fi așteptat de către un Preot - Părintele Zosima- care să coboare din vârf, de la Schitul Dochia la Stânile, ptr a te ajuta să cari echipamentul?!!! Nu-mi venea a crede, vă spun sincer. Eram cu Ionel Onofraș, acesta l-a sunat pe Părinte, să-l anunțe că vom urca și noi la Schit, iar părintele a spus, stați așa, că vin să vă ajut!!!!!!!!!!! Și chiar ne-a ajutat. A mai venit în ajutor si Adrian Iordache, astfel că urcarea a fost floare la ureche. Nu vreți să știți ce greutate avea Părintele Zosima în rucsacul pe care-l căra. Echipament de la noi...

 Înainte de ziua urcușului am înoptat la Mănăstirea de la Stânile sau Stănile, cum se spune acum. Iar când s-a înoptat a cazut generatorul electric. De fapt s-a împușcat cablul de la generator la clădirea dormitoarelor și a sălii de mese. Ne-am apucat imediat de reparații

La un moment dat am observat cum Gabi Jinga  se duce des la cutia aia metalică unde sunt lumânările ptr Vii și Morți, făcea ceva la Vii, apoi revenea la panoul electric... Nu înțelegeam... așa că m-am dat mai aproape si... BLASFEMIIIEEEE!!!! Ăsta avea o țigară aprinsă pe care o ținea la Vii, și se ducea din minut în minut să mai tragă un fum!!!  Când l-am întrebat ce face mi-a răspuns candid - Dar e la Vii!

 A doua zi s-a lăsat și cu bătaie, după  ce am ajuns sus pe platou

 Dar la un moment dat, Gabi și-a luat-o! A fost tăbărât de un Urs, dar pagubele au fost minore, puțin sânge la mână. Blestemul Viilor...

Nici nu am ajuns bine la Cabana Dochia că am dat de Păsărici! N-am iertat nici una -

 La Cabana Dochia l-am cunoscut pe Luluș, un băiat de nota 20, care este și cabanier. Soția lui, Gabi nu este mai prejos, au avut grijă de noi, să nu ne lipsească nimic. Îmi lipsește acum accentul lor moale, care dă farmec limbii Moldovenilor. Am promis să vin la ei cu câteva grupuri anul viitor, facem probabil și o Tabără Foto, idee la care a rezonat instant și Părintele Zosima, care este primul înscris!! Acum trebuie să-i caut un aparat foto...
 Tot la mănăstire am stat puțin și cu Părintele Ciprian, care m-a bulversat complet. Frate, ce e cu Oamenii ăștia?!!! Sunt total diferiți de Popii pe care-i știam eu! Cei care mă cunosc, știți că nu prea agreeam fețele bisericești. Dar aici am întâlnit probabil Biserica Primordială, mai ales când am asistat la Vecernie, iar luminile au fost stinse, ptr ca slujba să se tină exclusiv cu lumina unei lumânări

 Am aflat apoi că Părinții hrănesc Corbii și vorbesc cu Caprele Negre. De-ai mei frate, de-ai mei! Ce se mai bucurau când le-am povestit, jos la Stănilă, despre păsările Dobrogei, despre cum vad eu natura! Ca niște copii erau, vă spun sincer. Nici urmă de preotul acela Scrobit și înțepat, în fața căruia ți-e frică să nu scapi o prostie.

 Ei cunosc muntele și ne-au arătat câte ceva, dar nu duceam noi, cât aveau ei de arătat!

Am fotografiat mai puțin, m-am concentrat pe Time Lapse, și în scurt timp eram remarcat de toți cei care umblau pe Munte. Am găsit o poieniță retrasă, unde am văzut spiritul Muntelui cum ieșea prin copac..

 Am stat acolo foarte mult timp, nu mă duceam la mese, mă hrăneam cu Merișoare, până mi s-a crăpat limba de la ele. Am consumat kilograme...

 Iar seara am avut parte de o serie ptr care a meritat orice efort. Vă las să priviți cum lumina cunoașterii ne ridică pe un piedestal, pe tronul naturii. Doar dacă o iubim...