Din Dobrogea, dincolo de apus...
La nici 3 zile de când s-a încheiat Tabăra Foto din Dobrogea, eram iar la Pietrele Mariei...Singur.
Am ajuns spre seară, cu intenția de a sta 2-3 zile. Priveam spre Valea Cozluc, cum se lungeau umbrele
dar când am întors capul mi-am văzut Țara, până în Muntenia, în Munții Carpați!
O imagine rară. Chiar dacă este un apus banal, am avut șansa de prinde o scenă ce se întindea pe mai mult de 100 de km! În primul plan se observă șirul de plopi aflați pe marginea drumului spre loc. Greci, drum pe care trecea o mașină ce a ridicat praful. Al doilea plan reproduce conturul orașului Brăila, aflat la 40 km, se poate vedea chiar conturul coșului de la vechea moară de grâu, cea mai mare moară din Europa, iar în planul îndepărtat se observă Carpații, în zona dintre Buzău și Vrancea, la 100-200 de km, dincolo de care apune Soarele. Am folosit un obiectiv cu focală extremă, de aici comprimarea planurilor. Claritatea atmosferei a jucat un rol important în realizarea fotografiilor.
Noaptea am realizat filmări Time Lapse, cu Galaxia ce se rotea deasupra Dobrogei.
Iar la un moment dat am început să comunic cu cei de dincolo de stele, activând Poarta Stelară de la Pietrele Mariei...
Am dormit sus, pe vârfurile de la Pietrele Mariei, într-un sac, cu mâinile sub cap, iar ultima imagine a fost aceea cu rotația stelelor. După ce am adormit am intrat în starea de Fază, plecând să cutreier Ținutul. Ca un lup. Eforturile mele de ani, de a găsi Lupul din Dobrogea, pe care-l zăream uneori, ptr. a dispărea înainte de a avea șansă să schițez un gest, au condus la o revelație - Lupul era chiar mai aproape decât mi-am imaginat. Era chiar în sufletul meu. Eram eu. M-am visat, eram undeva într-o vale soră cu cheile Dobrogei, dar departe în Inima Daciei, în Munți, pe o stâncă albă unde crește un Ulm! Valea aia, cu un râu ce se duce sub Munte, o visez tot mai des...
Așa m-am trezit, cu Soarele inundând văile,,,
Impresionant...
RăspundețiȘtergerePoza cu Carpatii este fantastica si cred ca unica. Nu am mai vazut la nimeni asa ceva.
Sunt total impresionat!
scrii prea putin, pentru cat de mult astept eu postarile astea.
RăspundețiȘtergereFrumoasa poveste!
RăspundețiȘtergereCe să-mi placă mai mult... ce să mă copleşească mai puţin ?
RăspundețiȘtergereImaginea spectaculoasă cu Carpaţii, cuvintele cu care închei povestea ?
Cred că melodia aceea e de vină, prea m-a emoţionat totul.
E.
Frumoasa povestea si fotografiile. Nu am adormit niciodata sub cerul liber privind stelele,dar acum stiu ca macar o data imi doresc sa trec si eu prin experienta asta.
RăspundețiȘtergereLupule, mi-ai atins sufletul. Nu vreau decat sa fiu acolo sa ma topeasca Soarele Dobrogei si sa ma imprastie Vantul spre Stele...
RăspundețiȘtergereExtraordinar! Mi-ai infrumusetat ziua, strecurand in sufletul meu bucuria inca de la primele ore ale zilei.
RăspundețiȘtergereLumini, umbre si culori de basm, venite dintr-o alta lume. M-a intrigat, initial, apusul cu cele patru planuri dintre care spatiile fusesera parca eliminate. Am vazut apoi focala de 600 si am inceput sa inteleg... In fine, m-am clarificat cand am citit textele si am aflat ca mai intai sunt plopii, apoi Braila cu cosul morii, Carpatii de Curbura si, in fine, soarele gata sa cada dupa ei, la peste 100 km de senzorul lui D7100. As fi vrut sa vad insa cum se roteste galaxia si deasupra lui, pt ca FX-ul lui D800 mi-era deja cunoscut.
RăspundețiȘtergereBeautiful post
RăspundețiȘtergereHehe, vad ca nu te-ai lasat de zbenguiala cu lanterna :)
RăspundețiȘtergereBiutiful.
FASCINANT ..... de multă vreme nu mi-a mai stat respirația-n stomac! N-am cuvinte!
RăspundețiȘtergereFascinant apus de soare.
RăspundețiȘtergere