Review Nikon D7100 - încă un Clasic, fără Lowpass

 Am avut contact cu Nikon D7100 chiar din prima zi în care l-au anunțat. Imediat am dat bani ptr. precomandă. Vă voi detalia motivele mai jos.
    -  Nikon D7000 a fost un aparat cu o excepțională calitate a imaginii și consideram de la review-ul lui că va fi foarte greu să-l înlocuiască cu ceva care să mai surprindă. Ei bine, la faza asta, Nikon a fost perceput ca cei de la U2. Toată lumea îi urăște, și așteaptă să dea un rateu, iar când lansează o nouă piesă, toți exclamă - Le-a ieșit și de data asta!!!
 Așa cum v-am obișnuit, nu o să postez detaliile tehnice, pe astea le-au pus alții deja pe site-uri. Dar informațiile folositoare sunt în spatele detaliilor tehnice folosite de un departament de marketing ptr. a stimula cumpărătorii.

 Avem acum o carcasă  mai robustă decât cea de la Nikon D7000, din aliaj de magneziu, cu o față de policarbonat, și o izolare mai bună împotriva prafului și a intemperiilor, cu un ecran puțin mai mare și pe care îl consider cel mai bun ecran văzut de mine pe un aparat digital. Chiar și în lumina zilei, pe soare intens, se remarcă performanța ecranului. Prima diferență clară, folositoare. O altă diferență o găsim la rotița din stănga sus, ce a primit un buton de blocare, după ce toți utilizatori de nikon D7000 au blestemat ușurința cu care acea rotiță se mișca, dând peste cap setările alese.

Am regăsit neschimbate căteva elemente folositoare - cele două fante ptr. carduri de memorie SDXC, precum și motorul de autofocus încorporat, care face posibilă folosirea oricărui obiectiv autofocus produs în trecut ptr. Nikon - cele din seria D, alături de obiectivele moderne din seria G.

Capacele de cauciuc dispuse peste conectori electrici sunt acum modulare, așa că nu expunem intemperiilor contactele pe care nu le folosim, daca atașăm o telecomandă, sau un dispozitiv HDMI.
  Trec mai departe, nerăbdător să vă prezint o înbunătățire evidentă față de predecesor - Senzorul de 24 Mpix nu mai are mult hulitul filtru lowpass! Și vă rog să mă credeți, e o mare diferență! Singura mea temere era că voi întâmpina probleme la fotografia păsărilor, deoarece penajul tinde să fie afectat în fotografii, de fenomenul numit Moire. După cateva specii fotografiate, precum și după abordarea unor scene care sunt predispuse la apariția fenomenului, mă declar surprins de faptul că nu am avut absolut nici o problemă.
 Lipsa filtrului lowpass a descătușat capacitatea noului senzor de a reproduce detaliile incredibil de bine.

 Un aspect care m-a surpins realmente este capacitatea de reproducere a tonurilor de culoare, după ce am fotografiat câteva portrete pot declara că acest aparat va face istorie în fotografia de portret. Absolut impecabil, fără probleme de balans de alb, cu tonuri întâlnite doar la aparatură extrem de scumpă, ba pot afirmă că bate multe dintre aparatele FullFrame la fotografia de portret.

 Ce am remarcat, e capacitatea de a reda extrem de subtil trecerile spre umbră, zona dinspre obraz spre urechea aflată în umbră fiind o problemă delicată în fotografia digitală. Cel puțin, eu am avut probleme mai mereu în umbra de sub par... probleme care presupuneau o editare ulterioară fotografiei.

 Acum dacă tot nu avem filtru lowpass, cum se comportă senzorul și în cazul peisajelor, unde plaja dinamica - DR - și nivelul detaliilor pot face diferența?
 M-am lămurit rapid, privind acest cadru realizat în contralumină, la apus, și care mărit la 100% relevă detaliile extrem de fine ale crengilor unor tufișuri aflate la mai mult de o sută de metri de aparat. Fotografia a fost realizată cu un obiectiv fisheye Nikon 16 mm, pe care nu-l credeam în stare să reproducă detalii atât de fine. În sfârșit, avem detalii la infinit. Priviți și drumul din umbră, care apare în crop, precum și textura valurilor.

Ptr. verificarea plajei dinamice am mai tras câteva cadre în natură, înainte de a trece în studio, ptr un test conceput de mine încă de pe când încercam Nikon D7000.

Testul DR care m-a dus de la +3 trepte supraexpunere la -12 trepte subexpunere, reușind să extrag detalii din cadre care erau absolut negre pe afișajul aparatului. Mulți au râs la prima mea testare de acest gen - cine ar greși o expunere cu -9 trepte?!!!- Ei bine, eu. Că am scene în care diferențele dintre zonele iluminate și cele în umbră sunt de peste 14 trepte EV. Iar acolo, capacitatea de a scoate detalii din zonele subexpuse este vitală.

                                          +3EV

                                            +2EV

                                             +1EV

                                              -1EV

                                         
                                            -2EV

                                             -3EV

                                            -4EV

                                             -5EV

                                            -6EV

                                             -7EV

                                              -8EV

                                             -9EV

                                              -10EV

                                              -11EV

                                             -12EV

De aici am trecut la testele Iso. Am constatat că la Iso mare se comportă la fel de bine și cu lumină generoasă precum și cu lumină foarte slabă. Astfel am verificat comportamentul la o intensitate a luminii ce producea expunere corectă echivalentă Iso 100, la f5,6 si timp 2 sec. La exemplificarea comportamentului am să postez set-uri de câte 2 fotografii suprapuse, cea de sus va fi cadrul făra Noise Reduction, iar cadrul de jos e cel cu NR aplicat. Rezultatul m-a surprins cel puțin din perspectiva reproducerii culorilor

                                                 Iso 3200

                                                 
                                               Iso 6400

                                              Iso 12800

                                                Iso 25600

 Apoi am făcut un comparativ Nikon D7000 vs D7100 la Iso. Am fotografiat cu D7100 pe crop 1,3 și astfel am avut fisiere de dimensiune comparabilă cu cele de la Nikon D7000, nefiind obligat să micșorez pozele lui D7100, oferindu-i un avantaj la comparație. Dacă trageam la rezoluția de 24 Mpix, trebuia să micșorez fotografiile, scăzând astfel și zgomotul din ele, și compromițând corectitudinea comparației. Rezultatul m-a surprins inițial, credeam că am greșit undeva, deoarece la valori medii - 800-3200 iso - Nikon D7000 era clar peste D71000, ca acesta să revină spectaculos în zona 12800-25600 iso. Mă așteptam la un comportament liniar, unul dintre aparate să câștige pe tot palierul. Apoi am studiat atent rezultatele și am constatat că fotografiile realizate cu Nikon D7100 aveau o granulatie mai omogenă, mai fină, care se pretează la Noise Reduction mai bine. Și rezultatele după aplicarea filtrului NR au fost edificatoare, fișierele produse de Nikon D7100 pot fi curățate de zgomot mult mai ușor. Din nou, lipsa filtrului lowpass ajută, aplicând NR nu pierdem așa multe detalii.

                                              Iso 100

                                                Iso 200

                                              Iso 400

                                             Iso 800

                                              Iso 1600

                                             Iso 3200

                                            Iso 6400

                                           Iso 12800

                                          Iso 25600

 Am trecut la alt test care va da răspunsul așteptat de mulți fotografi - comportamentul la fotografia macro, mai exact cum este afectat de Difracție. Și aici am fost nevoit să fac testele de 2-3 ori, deoarece am realizat că rezultatele nu erau constante. Am schimbat mai multe obiective macro, și abia după o calibrare riguroasă a obiectivelor cu aparatul am avut un răspuns concludent, Inițial am crezut că orice diaf peste f11  nu va fi o alegere înțeleaptă. Realitatea e că imaginea se degradează încet încet, o dată cu închiderea diafragmei, dar problemele apar dincolo de f16.

 Sper să pot scrie un articol în curând despre fotografia macro, ca o completare a celor legate de Autofocus. Și dacă tot am ajuns la capitolul Autofocus, să vorbesc și despre comportamentul noului sistem AF introdus pe Nikon D7100. El nu este nou ptr. mine, l-am regăsit pe Nikon D4 și pe Nikon D800, dar o diferență majoră între Nikon D7000 și Nikon D7100 este tocmai modulul AF. Așa se face că aparatul acesta devine instant interesant ptr. fotografii de WildLife. Am testat comportamentul în lumina de dinainte de răsăritul soarelui, după ce am dormit noaptea prin tufișurile de la Vadu.

Apoi în cazuri de contrast mare

 Dar mai ales la BIF, pe o lumină patetică

Cu șiguranță că sunt multe întrebări la care nu am răspuns, dar voi completa materialul pe măsură ce voi supune aparatul la noi teste în teren, unde poate să-și arate adevătata valoare.
 Ca o concluzie - Nikon D7100 va face istorie în fotografia de portret, de produs ptr. stock, dar și în cea de astronomie, capacitatea lui de a produce fișiere din care se poate elimina ușor zgomotul, îl face un candidat ideal. Expunerea și culorile sunt ireproșabile.
 Ptr. faptul ca Buffer-ul este cam mic, și cadența e medie, consider ca fotografii de sport și cei de WildLife îl vor accepta un pic reticenți.

La teste am folosit doar obiectivele mele, foarte performante, deoarece testam aparatul, nu testam limitele unui obiectiv oarecare de kit. Când vrei să testezi motorul unei mașini, nu pui cea mai proastă benzină la teste. La fel și cănd testezi un procesor, nu il montezi pe o placă de bază ieftină, că nu te interesează performanța acelei plăci de bază, care va limita serios procesorul. Voi completa review-ul în momentul în care voi avea și alte rezultate. Până acum nu a apărut nici o pată de ulei, si nu am avut erori de AF.