Dobrogea tată, Dobrogea!

  Nu ai cum sa ramai indiferent, trecand prin acest tinut. Unii se indragostesc iremediabil, si vor reveni de cate ori au ocazia, iar daca nu o pot face, vor ofta cu gandul la ea. Porniti muzica din link, si ascultati un instrument care a mangaiat aceste dealuri sute de ani! Mai sunt si unii  cu apa distilata in loc de sange, cu un computer in loc de creier si un seif in loc de inima, care probabil vor considera prima categorie ca fiind niste ciudati. Ma rog, nu pot fi toti oamenii la fel, asa ca nu judec acum, care si cum. Sa revenim la planeta noastra, si sa o privim de aproape, de la firul ierbii:

 Sau de mai departe, de pe un deal tocit:

 
mirosind cimbrisorul salbatic amestecat cu aer sarat, si privind soarele inconfundabil al Dobrogei la apus, vei zice ca Dumneze te-a atins cu dragostea lui!

  Si vei ramane asa, mut, pana noaptea tarziu, cand te priveste Luceafarul:

  moment numai bun sa asculti Cucuveaua,

pana la rasaritul soarelui:

care anunta o noua zi, plina de minuni:

 Cateva ore am alocat unor cunostinte mai vechi, tocmai sosite din Africa - Prigoriile/ Merops Apiaster:

 care tot sosesc in valuri succesive, in fiecare zi, ba chiar si in Pricopane le-am auzit cum treceau ieri, pe cand asteptam apusul soarelui printre pietrele mele dragi:

  Pacat ca nu aveam  si obiectivul macro, au inflorit toate plantele, si e o adevarata nebunie de fluturi si gaze, prin vaile Pricopanelor.

Dar sa vedem ce ne rezerva luna Mai, ca am renuntat la orice iesire in strainatate, ptr. a prinde complet tocmai sezonul cel mai spectaculos.