Care pe care - sau cum mi-am găsit naşul!

  Am fost iar prin Dobrogea, in a treia tura de wildlife, la pasari. Am vrut sa facem un traseu, dar primul loc in care am ajuns era asa de ofertant, incat am ramas acolo 3 zile. Pe cateva sute de metri patrati aveam multe specii frumoase, pe care le pot fotografia relativ usor. Dar printre ele s-a strecurat si una care m-a facut literalmente de ras in fata celor care au fost cu mine. Bai frate! Sa nu cumva sa incercati sa pozati Grangure ca o luati de nu veti stii ce-i cu voi. Asta daca nu stiti cu ce se mananca fotografiatul acestei specii. Eu nu am stiut si am ajuns la razboi deschis cu micuta oratanie! Cum a fost: Am ajuns la locul cu pricina vineri dimineata,

 si am inceput sesiunea foto cu Corcodel mare - Podiceps cristatus:

iar in plopii de pe marginea apei am auzit nistre triluri superbe, asa ca mi-am propus sa vad despre ce e vorba si sa fac ceva fotografii cu aceasta noua specie  care se auzea cantand de mama focului. Habar nu aveam in ce se va transforma dorinta asta! M-am sucit, m-am invartit, m-am cocotat, m-am tarat, m-am furisat, m-am scarpinat in toate locurile scarpinabile, dar nu am zarit pana de ciripitoare in acei copaci. Cantau, parca, insasi copacii. Am luat provocarea la modul personal, si am declarat razboi de guerilla! Asa se face ca am zarit panarama dupa aproape o zi de manevre tactice de invaluiri. Bai nene, cum avea contact vizual direct cu mine, cum se dadea pe dupa plop, da nu oricum, ci in asa fel incat sa aiba cel putin 10 crengi si 100 de frunze intre ea si mine Momentele in care o putei zari in varful plopului durau maxim 1 secunda. Nu va spun ca plopii erau mari, iar pasarica ceva mai mare decat o frunza. Am cedat nervos si m-am apucat de alte pasarici, care acum mi se pareau o joaca de copil - Prigorii:

 Grauri:

 Chirighita de balta:

si o Barza:

  A doua zi am inceput cu o Gainusa de balta si cu ochiul dupa Grangure:

am continuat cu Rata rosie, si cu ochiul dupa Grangure:

Corcodel mare, si cu ochiul dupa Grangure:

 Apoi am trecut la Dumbraveanca - Coracias garulus, si cu ochiul dupa Grangure:

 Cand nu am mai suportat umilinta am ridicat stafeta si am trecut la BIF (pasari in zbor), doar doar uit de Grangure:

si am tras la astia in zbor, de-am zis ca-i sare obturatorul la D4-ul lui Gabi Jinga, ce se tinea pe langa mine si tragea rafala dupa rafala:

Trageam si oftam, iar cand a trecut  un Cuc, l-am executat scurt! Sa va arat cucu'

  In tot acest timp simteam ca sunt privit insistent, ma uit in stanga, ma uit in dreapta, in fata, in spate... nimeni! Pana la urma obosesc si eu, ma asez, pun aparatul jos, inchid ochii si ma intind pe spate. Senzatia de privire parca s-a accentuat, iar cand am deschis ochii dau peste simbolul intelepciunii, Cucuveaua - Athene noctua, care ma privea de pe o creanga chiar deasupra mea:

  Si inspirat de intalnirea cu ea, am avut revelatia, la fel ca in povestea cu licuriciul ratacit de Gargarita: Daca tu nu o gasesti, poate o sa te gaseasca ea pe tine!
 Asa ca in ultima zi am schimbat tactica, am inregistrat pe telefon sunetele scoase de Grangure, si le-am redat apoi sub un copac, la volum mare, pregatit cu aparatul. Nu a durat mult si  repurtam prima victorie - Grangurele, Oriolus oriolus:

 Inca o lectie primita, cu siguranta ca nu e nici ultima. Am uitat sa cautam raspunsurile in vechile povesti, mai ales acum cand raspunsurile par la o distanta de un clic, pe google...