Periprava

Acum 2 ani, pe vremea asta, calcam ptr. prima oara in Periprava si prima scena care m-a impresionat a fost aceea in care niste copii veniti cu noi din Tulcea, cu nava rapida, s-au descaltat si au pasit in nisipul extrem de fin, ridicand mici norisori de praf. Priveam fascinat micutele talpi calcand ritmic prin pulbere. Am fost acolo cu prietenul meu Costas Dumitrescu, cel care ma insoteste in maj. iesirilor mele prin tufisuri. Am hotarat sa ne cazam intr-o casa traditionala si sa evitam pensiunile din localitate. Habar n-aveam ce ne asteapta...

Casa este a unui amic de-a lui Costas, omul traieste in Bucuresti, dar a cumparat casa si terenul aferent, in ideeea de a o renova si a-si face un loc de vacanta pitoresc. Locul e superb, primul lucru care l-am renarcat a fost iarba inalta pana la brau, ce crestea in toata curtea si care masca fantana, de fapt gaura in pamant acoperita cu un placaj putred , devenita astfel o veritabila capcana:

mai ales ca era plasata la 3-4 m de usa casutei.
O privire  prin curte:

Bucataria - la asta cred ca s-au imbatat constructorii chiar cand au ajuns la montarea geamului:

Locul unde se agata cazanul ptr ciorba de peste:

 asta era dusul:

iar asta wc-ul, cu specificatia ca daca te ridicai de pe vine te vedea lumea de pe ulita, ca nu era iarba asa inalta pe acolo...

Cand sa intram in casa ne lovim de prima problema, nu gaseam cheia de  lacat in locul unde  trebuia sa o gasim, asa ca urmeaza jumate de ora de cautari, telefoane la amicul din Bucuresti, bajbaieli prin cotloane pline de panze de paianjen si in sfarsit victoria, cheia se afla pe o masa in fata bucatariei. Intram si descoperim o adevarata galerie de arta, o poveste ilustrata o vietii palpitante in delta. Nu stiu daca sticlele de alcool lipseau din mai mult de 3 din pozele lipite pe acei pereti:

Cel mai tare m-a impresionat afisul cu Salvati Delta - Dati Deltei inca o sansa!
 In dormitoare am gasit si paturile metalice ciordite de la fostul lagar, celebra inchisoare din Periprava

 Curent electric aveam  doar intr-unul din dormitoare, dar am hotariat sa dormim in cel fara curent, ca nu se vedea asa tara murdaria...
Oricum nu stateam prea mult in casa, plecam dimineata si ne intorceam seara tarziu, rupti de oboseala. Mancam o conserva de peste si cadeam lati.
Iesirile in balta le faceam cu ajutorul lui Nicu, pe care-l aprovizionam progresiv cu vatca, ca in prima zi i-am dat doza prea mare de la inceput si a incurcat drumurile, ne-a bagat cu barca pe un canal colmatat, plin de vegetatie, asa incat nu am mai putut inainta, dar nici inapoi nu puteam merge. A venit cu o solutie care mi s-a parut comica la inceput, sa demontam tot de pe barca, motor, rezervor, vasle, bagaje, sa le caram 100 m prin padure pana la alt canal... Bine, cei 100 de metri s-au dovedit cel putin 400, iar padurea era napadita de urzica pana la brau, iar eu, fiind echipat in pantaloni scurti, am simtit traversarea prin toti pori! Am carat tot in cateva drumuri, apoi am tras si barca prin padure, peste busteni care se rostogoleau:

Dupa cum se vede, era echipament foto de peste 30.000 euro in barca aia, iar veselia  maxima la sfarsitul transferului de valori prin tufisurile de urzica.
In zilele urmatoare am plecat pe jos spre Padurea Letea, unde am fost aprope talhariti de un grup care se pare ca opera pe schema veche, probata. Te ajungeau 2 din urma cu sareta si se oferau sa te duca ei mai departe, apoi schimbau directia sub motivul ca trebuie sa vada niste animale pe care le aveau pe o pasune si te bagau printr-o mlastina unde incepea scandalul, astfel incat sa cobori in noroiul pana la genunchi. Dupa ce coborai, aveai de mers asa cam 500-1000 m astfel incat ajungeai epuizat la drumul unde erai asteptat de cei doi si inca doi aparuti de nicaieri. Obosit fiind, nu aveai nici o sansa, mai ales ca astia erau inarmati cu bata, furca, foarfece de tuns oi, demontat si transformat in 2 cutite...
Cum nu sunt chiar plapand si nici sperios, le-am cam dat planul peste cap, m-am prins ca nu e ceva in regula din clipa in care au schimbat directia si au intrat inutil in mlastina. Nu intru in amanunte, dar a fost grav. La 2 ore dupa asta pozam prin zona:

 Ziua urmatoare am pandit Kingfisher pe malul Dunarii:

 La un moment dat am observat 2 baietei si o fetita, probabil frati, incercand sa pescuiasca undeva in stanga noastra, destul de departe. Au fost goniti de cineva care se pare ca era proprietarul terenului de acolo, apoi s-au urcat in niste barci si au incercat sa pescuiasca din ele dar au fost alungati si de acolo, de unul din proprietarii barcilor. Chiar vorbeam cu Costas ca mi-a mila de ei, injurati si goniti de toata lumea. Si asa se face ca au ajuns in locul in care stateam noi la panda sa pozam pasarica...
I-am rugat sa se duca un pic mai in colo sa nu ne sperie prada iar ei s-au conformat si s-au dus UN PIC  mai in colo, la 4-5 m de noi. Nu am mai avut inima sa le zic sa plece si de acolo, chiar daca panda noastra era compromisa de asta. Asa ca i-am pozat pe ei, i-am privit si m-am bucurat de inocenta lor:

A fost liniste si pace pana cand fratele mai mare a incercat sa arunce cu undita cat mai departe iar carligul cu rama a agatat un smoc din parul fetitei aflata mai in spate, moment in care au izbucnit tipete si plansete:

Cand au realizat ca nu prind peste de nici o culoare au inceput sa se balaceasca intr-o harmalaie de nedescris:

Am parasit Periprava dupa cateva zile de actiune maxima, mai slabi cu cateva kilograme, dar fericiti si cu multe fotografii bune:

  Anul asta, probabil zilele urmatoare samnam iar condica acolo.