Review Nikon D4s

 Lansat de ceva timp, noul vârf de lance este încă privit ca o enigmă. Nu a mai provocat valurile de la uimitoarea lansare a lui Nikon D3, dar mulți dintre fotografi s-ar fi așteptat la mai mult, la mai multe capitole. Sincer, în primele clipe de la citirea specificațiilor tehnice am fost ușor dezamăgit. Ptr mine, repet - ptr mine, era o mare bucurie filmarea la 4K, deoarece fac time lapse de ceva timp, iar standardul 4K m-ar fi ajutat să realizez materialele direct din aparat, așa cum fac la standardul FullHD cu Nikon D600/610, Nikon D800/800E și cu Nikon D4. Apoi, rezoluția a fost alt capitol la care am suspinat, mă așteptam să regăsesc fantasticul senzor de pe Nikon D7100, dopat cu steroizi, în format FullFrame. Nu a fost să fie, dar aici aveam să fiu surprins. Alt capitol la care vedeam altfel - dotarea cu un card XQD și unul CF. Aș fi apreciat mai mult soluția cu 2 carduri XQD, imbatabile la orice capitol în comparație cu CF sau SD. Ca profesionist, ești pus în situația de a lucra în medii variate, unele chiar extrem de dificile ptr aparatură, și mă gândesc rapid la situația când un card CF a fost scăpat în nisip fin, devenind inutilizabil, particulele de nisip intrând și blocând efectiv orificiile în care ar fi intrat pinii slotului de card aflat în aparat. Soluția XQD, având contacte prin alunecare, viteză de transfer ce concurează cu un Hard disk SSD precum și robustețea mecanică la care un card SD poate doar să viseze, m-au făcut iar să oftez. Probabil dacă aveam filmare 4K alegeau soluția cu 2 sloturi XQD, acestea fiind singurele carduri capabile de transfer susținut la rezoluția aceea. Evident, prețul a mai crescut, comparativ cu Nikon D4, alt motiv de nemulțumire. Imaginea creată era deja sumbră, dar în cariera mea am avut multe surprize oferite de echipamente de la care nu mă așteptam să am revelații, astfel încât mi-am zis că este mai înțelept să aștept cu tragerea unor concluzii, până primesc aparatul ptr. teste în lumea reală, acolo unde acest aparat ar trebui să scrie istorie, ilustrând evenimentele prin care trece această lume. Bine am făcut, rezultatele testelor mi-au întărit convingerea că nu e bine să-ți dai cu părerea până nu vezi/faci tu cu ochil/mâna ta.

 Fișa tehnică este deja cunoscută probabil de majoritatea dintre voi, dar mai ales de profesioniștii care au nevoie cu adevărat de tot ce poate oferi un DSLR de asemenea calibru.
- Rezoluția este de 16 Mpix, dar senzorul este unul nou, și am putut remarca asta în teste,
- O nouă facilitate, numită sRaw, ce permite realizarea unor fișiere Neff de 4 Mpix, atunci când rezoluția mare nu este o calitate necesară, iar viteza și spațiul de stocare devin importante,
- procesorul de imagine este și el nou, numit acum Expeed 4
- Sensibilitatea acoperă plaja deja copleșitoare de la 50 Iso la 409,600 Iso. Aici suntem aproape în domeniul SF.
- Autofocusul este prezent în aceiași formulă ca la D4, dar cu siguranță aici s-au făcut schimbări în bine, așa cum am constatat în timpul testelor. Ca o remarcă negativă, aș fi apreciat mult dispunerea senzorilor în cruce și spre marginile cadrului, nu doar grupat în centru. Îmbunătățirea aceasta ar fi schimbat mult comportamentul modulului de AF atunci când fotografiem cu aparatul pe verticală, în format Portrait.
- Sistemul de Autofocus primește o funcție nouă, Group Area AF, care m-a ajutat clar în momentele în care fotografiam un subiect pe fundal aglomerat, fiind una dintre înbunătățirile evidente, folositoare în condiții dificile de focalizare.
- Cadența de fotografiere este de 11 cadre/sec, cu păstrarea autofocusului și a expunerii automate active.
 O facilitate interesantă și folositoare ptr mine, dar poate neinteresantă ptr alții, este noua funcție de modificare a paramentrilor de expunere în pași mult mai mici, de doar 1/6 trepte, ceea ce face trecerile de la lumină puternică la lumină slabă, sau invers, mult mai fine în cazul filmărilor Time Lapse. Abia așteptam să ies în teren, să văd dacă le-a ieșit...
- Filmarea este acum oferită și la 1080/60p, ceea ce este bine, dar rata de transfer de 24 Mbps ptr 30p sau 42 Mbps la 60p mi se pare o limitare, noroc de funcția de filmare necomprimat, folosind un device  extern de stocare, gen Atomos, pe care-l voi achiziționa tocmai ptr a beneficia de filmare necomprimat.
- Bateria m-a dezamăgit puțin, autonomia aparatului fiind de max 2500 cadre în teren, când la D4 reușeam și 3500 cadre la o încărcare. Pun căderea de autonomiei  pe seama procesorului de Autofocus, mult mai potent dar care vine cu un consum mai mare. Rezoluția este aceeași cu cea de la D4, nu văd unde se scurge energia, dar am simțit clar o precizie și o putere mult mai mare de adaptare la situații în schimbare rapidă, a modulului de AF.

 Astfel, am primit aparatul, iar primul meu drum a fost la Copac, cel de la care cer ajutor când mă simt depășit. Am ajuns noaptea, motiv ptr care aparatul a fost supus celor mai dure și incorecte teste de încercare a comportamentului la intensitate mică de lumină. Astfel am început testările de Iso total diferit de metoda clasică, aceea în studio cu lumină controlată, fără subexpuneri care ar compromite rezultatele. Am ales să fac subexpuneri, iar testul iso l-am realizat cu valori ale timpului de expunere de ordinul secundelor. Astfel, pot afirma că mai rău de atât nu se poate dezavantaja aparatul, într-o comparație cu un model concurent. Dar nu mă interesa o comparație anume, mă interesa cum ar ieși cadrele în situațiile în care eu chiar fotografiez...
 Primul cadru, expunere de peste 1,5 ore

 Apoi testarea Iso, noaptea, la toate valorile de sensibilitate

-100 Iso

- 200 Iso

- 400 Iso

- 800 Iso

- 1600 Iso

- 3200 Iso

- 6400 Iso

-12800 Iso

- 25600Iso

- 51200 Iso

- 102400 Iso

- 204800 Iso

- 409600 Iso

    De remarcat detaliile crenguțelor copacului, păstrate și la valori extrem de ridicate, ceea ce-mi spune că o filtrare judicioasă a zgomotului va duce la realizarea unor fotografii bune la valori Iso extreme. Fotografiile la rez maximă pot fi descărcate de pe site-ul meu, ptr evaluarea la mărire la 100%

   Voi mai atașa câteva fotografii realizate noaptea, cu timpi de expunere de până la 30 sec și valori iso între 3200 si 12800

- Iso 3200

 - Iso 6400

- Iso 12800

 Am remarcat păstrarea culorilor și a detaliilor la același cadru realizat cu Iso 3200 precum și la Iso 12800.
 Am trecut la testarea ziua, dar pe timp de ploaie, la umbră, cu lumină foarte slabă, acea lumină care nu redă culorile, sau lumina gri. Am fost impresionat, rezultatele vorbind de la sine mai jos

- Iso 3200

- Iso 3600

 - Iso 6400

 - Iso 10.000

- Iso 20.000

 Apoi am trecut la interior, iluminat fluorescent, scene cu dinamică extremă, mișcările subiectului forțând ridicarea expunerii la valori tot mai mari, punând la grea încercare și sitemul de Autofocus. Am folosit Group Area AF iar rezultatele m-au impresionat, chiar dacă eram obișnuit cu un sistem de AF extrem de performant, cum este cel de la Nikon D4.

- Iso 20.000

 - Iso 31.000

 De remarcat balansul de alb și saturația culorilor. Chiar dacă urcam sensibilitatea la valori enorme, cum ar fi 100,000 Iso, aveam în continuare tonuri de culoare chiar si în zonele umbrite. Se pare că inginerii de la Nikon chiar și-au făcut treaba, iar acolo unde nimeni nu se mai aștepta la creșteri semnificative au reușit să ofere un plus de performanță ce va fi apreciat cu adevărat de cei care sunt nevoiți să folosescă această unealtă până aproape de limitele ei. Eu am fost înpresionat. Zgomotul din imagini este atât de fin și de ușor de îndepărtat, încât e o adevărată încântare să vezi că la 25.000 iso ai cadre pe care le scoteai înainte la 6400 cu mult stres.

 Voi rămâne la scene care necesită plajă dinamică extremă, pe care, nu cu mult timp în urmă, le puteam realiza doar cu expuneri multiple, folosind tehnica HDR. Aici am folosit doar capacitatea senzorului de a păstra detaliile atât în zonele luminoase cât și în umbrele profunde

 Este foarte relaxant să ști că zonele negre de pe afișajul aparatului, atunci când fotografiezi scene cum sunt cele de mai sus, vor releva detalii surprinzătoare la o editare extrem de simplă, lăsându-mi loc ptr manevre  surprinzătoare în domeniul expunerilor. Folosind și funția de Active D-Lighting pot realiza cadre la care aș fi avut nevoie de multe manevre în editarea ulterioară a fotografiilor, manevre posibile doar pe fișiere Neff, deoarece flexibilitatea fișierelor Jpg nu permite forțarea expunerii pe o plajă largă. Astfel, se poate trage direct Jpg, cu rezultate demne de specialist în editare foto. Legenda cum că funția Active D-Lighting produce o alterare gravă a calității este falsă, fiind puține situații în care Active D-Lighting, folosit incorect, poate degrada evident calitatea fotografiei.

 Am trecut și la reproducerea tonurilor pielii, în cele mai variate și dificile situații, deoarece în lumină bună cam toate aparatele din ziua de azi se descurcă onorabil, dar sunt situații în care apar probleme de iluminare, ce compromit iremediabil culorile și detaliile din fotografiile noastre. Să fotografiezi un portret într-o lumină extrem de dură, având personajele în contralumină, poate deveni o misiune imposibilă, aici combinația fotograf-performanța aparat fiind hotărâtoare. Chiar dacă eu, fotograful, știu cum să abordez subiectul, trebuie totuși să mă bazez pe capacitatea tehnică a aparatului. Astfel, scene la care era de neînchipuit să fotografiezi fără lumini ajutătoare, blende, asistenți, au devenit abordabile cu acest aparat care ridică ștafeta mai sus decât a făcut-o Nikon D4. Un fotoreporter pus în situația de a fotografia o acțiune fulgerătoare, ce nu permite fandări artistice, va aprecia clar capacitatea aparatului de a reproduce bine scena la care alt aparat ar fi cerut un camion de accesorii ptr. iluminare.

 Am trecut la fotografie de Wild Life, acolo unde ultimul element pe care poți să-l controlezi este lumina, iar sistemul de Autofocus precum și cel de expunere sunt duse la limitele constructive. Aici, orice eroare va compromite total munca fotografului. Scenele fotografiate conțin subiecte imprevizibile, care se deplasează foarte rapid într-un decor ce se poate schimba instantaneu de la fundal mai întunecat, atunci când o pasăre zboară între tufișuri, până la fundal extrem de luminos, atunci când pasărea în zbor iese dintre tufișuri și se înalță pe un cer plin de nori albi, strălucitori. Compensările de expunere la o asemenea viteză de schimbare a fundalului sunt imposibile, trebuie să te bazezi doar pe capacitatea aparatului de a rezolva situația de expunere, tu fiind deja ocupat cu menținerea subiectului în vizor, în zona punctelor de focus.

 Am făcut câteva cadre macro, ptr a vedea cum se comporta senzorul cu nuanțele fine regăsite în culorile unor insecte lucioase. La vremea lui D4 am fost surprins să constat că Nikon D800 era depășit la nivelul reproducerii trecerilor între tonuri, la fotografiile cu fluturi. Nikon D4s continuă să ridice performanța în situațiile acestea, uneori prea subtile ptr. a fi remarcate la testele curente de aparate. Eu mi-am învățat lectia, folosesc astfel de scene ptr a-mi face o idee cât mai clară despre unealta pe care o folosesc. Dacă aș fotografia doar scene generale probabil nu aș vedea diferețe majore între aparatele entry level și cele din gama de vârf.

 Am trecut la testul clasic, cu o pasăre albă, în soare direct, ptr a vedea cât de bine se păstrează detaliile în penaj, o problemă dureroasă la fotografia în plin soare, așa cum este cea de wild life, dar nu numai. Multe aparate ard albul penajului, sau norii strălucitori de pe cer, producând cadre slabe, iar multi fotografi sunt nevoiți să facă subexpuneri care la rândul lor vor compromite grav cadrul pe ansamblu. Am constatat că pe orice fundal fotografiam subiectul, aveam detalii în zonele strălucitoare, condiția fiind ca punctul de focus să nu alunece de pe subiect. Corelarea expunere/punct de focus este perfectă, aparatul știind să expună subiectul îndiferent de fundal, subiect pe care-l consideră întodeauna în zona punctului de focus. Aviz celor care fac reîncadrări.

 Apoi am alocat cel puțin 2 săptămâni testelor ptr Autofocus. Subiectele cele mai dificile pe care le puteam găsi erau, evident păsările, unele specii fiind recunoscute ca adevărate pietre de încercare ptr fotografi și aparatele pe care le folosesc. Din nou funția Group Area AF m-a ajutat în câteva situații dificile, dar în alte cazuri doar selectarea unui singur punct de focus rămâne viabilă.

 Am selectat și două situații extreme - Subiect în miscare rapidă pe fundal aglomerat

 - subiect ce se deplasează printre crengi, sau obstacole ce se interpun între fotograf și ținta sa

 Iar la urmă, trofeul absolut, un Kingfisher în zbor peste apa care poate păcăli senzorul de AF cu sclipirile neregulate

 Probabil cea mai mare diferență față de predecesor se regăsește la înbunătățirea performanțelor sistemului de Autofocus, asta a fost clar ptr. mine din primele zile când am avut contact cu subiecte disperate să iasă din câmpul meu vizual, zburând/fugind atât căt puteau de repede, cu schimbări de traiectorie cât mai fanteziste. Am avut de câteva ori senzația că autofocusul pur și simplu se agață ca scaiul de subiect, urmărind traiectoriile complicate ale acestuia atât timp cât eu eram capabil să mențin subiectul în vizor. Ca o paranteză, folosind teleobiective de 600 mm, orice mișcare mai amplă de 5 mm aruncă subiectul în afara zonei vizibile din cadru, moment în care sistemul autofocus începe să vâneze, adică să caute un subiect mișcând ansamblul de focalizare pe toată plaja lui. Este situația cea mai rea ptr un fotograf de acțiune, sport sau wildlife.

 Concluziile mele sunt clare, dar vă las pe voi să apreciați imaginile, care, ptr un cunoscător pot să dea răspunsuri la multe întrebări. Ptr necunoscători, trag câteva concluzii rapide
 - În bine-
 - Sistemul de Autofocus a fost clar îmbunătățit, nu că cel de la Nikon D4 ar fi slab, iar Group Area      AF e un plus evident, extrem de folositor în situații specifice.
 - Sistemul de balans de alb și cel de expunere este și el mai performant, permițând expuneri  ale cadrelor la care nu mulți ar îndrăzni să ajungă,
 - Partea de Time lapse a primit un ajutor enorm de la funția de expunere în trepte foarte mici,
 - Partea de filmare a primit o îmbunătățire modestă, cu acel 1080/60p,
 - Buffer-ul a fost considerabil mărit, dar aici și D4 stătea bine,
 - Iso folosibil la valori fanteziste, mai puțin valoarea SF de 409.600 Iso. Ptr ziare, chiar și valoarea de      204.800 Iso poate fi considerată viabilă,
 - Opțiunea de a selecta sRaw,
 - Cadența de fotografiere a crescut la 11 cadre/sec cu păstrarea funcției de autofocus.

 -Mai slab-
 - Bateria are autonomie mai mică,
 - preț mai mare de achiziție, comparat cu D4 la lansare

 - egal cu D4-
 - Rezoluția foto a rămas la 16 MPix,
 - filmare 1920x1080
 - Aceleași tipuri de carduri - XQD+CF


 Mulțumesc Skin/Nikon România ptr disponibilitate, mai ales că am rechemat aparatul, după ce l-am predat la termenul stabilit de comun acord. Nu eram lămurit cu câteva aspecte, am greșit în câteva rânduri, așa că am preferat să cer aparatul din nou, ptr a reface cadrele neconcludente. Așa am stat încă o lună cu el prin Tufișuri, pozând păsări.