Tabăra Foto din Dobrogea. Mi-am tras tabără-n Tufișuri!

 Cu ceva timp în urmă, în urma unui conflict cu un organizator de ture prin Deltă, am hotărât să-mi fac tabără. Și mi-am făcut, să moară Fram Ursul Polar! Așa se face că pe 1 Mai mă întâlneam cu unii loviți de mici la cap, hotărâți să punem bazele unui eveniment care să ajute căt mai mulți fotografi amatori să înțeleagă fotografia în natură, dar să cunoască și Dobrogea, atât cât poate fi ea cunoscută în câteva zile. În prima zi, relaxare,

iar spre seară am măsurat lumina, apoi ne-am pregătit de portrete, sus la Pietrele Mariei

După apusul Soarelui am continuat prin Tabără și la Copac

Nu vă mai popvestesc ce mi-au făcut aștia când le luminam Copacul, că mă fac de râs, și cobor în ochii oamenilor...
  A doua zi am ieșit la fotografiat înainte de răsăritul soarelui

 apoi am plecat pe un traseu  prin pădurea din Valea Cozluc

Am pățit acolo rușinea rușinilor - Am ales un traseu nemarcat și ne-am trezit blocați pe un munte pe care vegetația crescută în ultimele zile a acoperit absolut orice urmă de potecă. Nu am riscat să merg mai departe cu 40 de oameni în spate, mai ales că după urcarea inițială, majoritatea se resimțeau. Am zis că e mai înțelept să dau înapoi. Și bine am făcut, că s-a lăsat iar cu ceva portrete,

 

 după care Bogdan a dat de soră-mea! Să fi vazut cum am sărit în sus, am vorbit cu ființa, care s-a așezat în cea mai fotogenică poziție și a tolerat perfect 30 de oameni ce fotografiau în jurul ei

Le-am arătat oamenilor cum să facă să streseze cât mai puțin Sufletul ăla, dar și cum să se protejeze de eventualele accidente. La sfârșit am luat-o în șapca mea și am dus-o mai departe de drum, să nu treacă un barbar cu un băț, să o ”rezolve”.
  A fost oricum, momentul zilei întâlnirea aceea, chiar dacă oamenii au continuat să fotografieze tot ce prindeau, până am ajuns în Tabără

 Urma să văd o scenă ce mi-a ajuns la suflet, copii din Tabără fotografiau Popândăi, o imagine care mi-a întărit hotărârea de a continua cu demersul meu și în anii următori, atât cât voi avea putere să o fac, în ciuda greutăților

Cred că aici servanții l-au sabotat pe Robert, și i-au pus un Popândău în parasolar...

A treia zi a început fantastic, după o noapte plină de cântece de pasăre și sunet de talangă. Chiar lângă Tabără aveam o pereche de Burhinus oedicnemus - Pasărea ogorului cere a cântat până am adormit,

ptr. a mă trezi într-un cor de ciripeli, la care concurau Presura de grădină, Sfâncioci, Ciocârlii și Pietrari  

Imediat după răsărit a ajuns și Albert Malaxa cu 2 Motodeltaplane, ptr fotografie aeriană în zona Taberei

 La un moment dat am folosit forța ”blândeții”, deoarece Doamna Directoare avea mici ezitări. Nu le-a mai avut.

 Dupa aceea am plecat spre lacul din deal, la Iacobdeal, să facem o baie, iar pe drum am avut surpriza să constat că semnele mele cu indicații spre Tabără erau intacte. Localnicii treceau des pe drumul acela, dar nici unul nu a rupt sau modificat pozitia semnelor! Absolut normal, dar absolut uimitor ptr. noi, obișnuiți cu o populație needucată și răuvoitoare... Mă înclin în fața oamenilor din Greci! Jos pălăria!

 Am plecat de acolo iar pe drum am oprit ptr. o serie de portrete în rapiță

Și cum fotografiam noi, oprește un BMW, un cap chelos de ciricliu cu parâmă de ”haur” la gât, ce întreabă curios nevoie mare - Ce e, ce e?
 I-am răspuns - A murit cineva mușcat de Viperă! Imediat si-a retras bostanul în mașină, speriat probabil de ”accident”. Dar la râsetele care au izbucnit din grupul celor care fotografiau, si-a dat seama cine e fazanul și a plecat cu accelerația la maximum. Probabil era prima lecție, după un sejur fructuos la mare, cu piți.

 Seara a venit prietenul meu Mircea Moraru, de la Elite Gym, să ne fie model. A ieșit de poveste

Ziua următoare a fost mai relaxată, fiecare a facut ce a vrut, unii la păsări, unii la Popândăi, sau pe un traseu frumos, numit Dealul cu Drum. Eu mi-am spălat chiloții

 Și cum stăteam eu cu capul în lighean aud - Aaajuuutoooooor! Saaarpeeeleeeee!!!! urmat de un țipăt care a desfrunzit toate tufișurile pe o rază de un kilometru.
 Roxana se agita ca o posedată de ziceam că o să răstoarne Patrol-ul în care se schimba de haine. Când era semi îmbrăcată a iesit de sub o banchetă un cunoscut mai vechi de-al meu - Șarpele Rău / Dolichophis caspius. A urmat al treile război mondial...

Săracul Gabi Jinga a fost nevoit apoi să demonteze jumate din mașină, în căutarea pasagerului clandestin.
 După aceea am fugit cu lumea în Pricopane

unde am găsit prima victimă a taberei

 dar stai, că mișcă...

Poza Fluturi, stând în cap.
În tabără l-am antrenat pe Domnul Doctor Bogdan cum să pară inofensiv, ca să poată tâlhări cu succes turiștii de pe Drumul Grecilor. I-am dat și cuțit, dat nu i-am spus că e din plastic...

În ultima zi, pe un vânt infernal, număram supraviețuitori...

Acum căutăm victime ptr ediția a-II-a